Recomandari
print this page
Ultimele locuri adaugate

Rezervatia Stiintifica Piatra Rea – Borsa

Cazare in apropiere

Rezervatia Stiintifica Piatra Rea, cu o suprafata de 50 ha, protejata in special pentru abundenta exemplarelor de floare de colt (Leontopodium alpinum). S-a constituit ca arie protejata prin Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajarea Teritoriului National, in zone protejate, avand codul 2589, se afla in cadrul Parcului National Muntii Rodnei si face parte din categoria a I-a, rezervatie stiintifica. Scopul administrarii Rezervatiei Stiintifice Piatra Rea este cel de conservare a habitatelor naturale, a florei si faunei salbatice, diversitatii biologice. Rezervatia se afla in localitatea Borsa, iar altitudinea medie la care se gaseste este de 1.500m. Aceasta este delimitata de paraiele Fantana (in E) si Cimpoiasa (in V), aici se afla una dintre cele mai spectaculoase cascade din Carpati, cascada Cailor, o cadere de apa de circa 80m. Relieful acestei zone de eroziune este alcatuit din calcare cristaline, cu platou structural cu fenomene endo si exocarstice (ravene, pesteri, doline, lapiezuri).
Aici se poate intalni o vegetatie diversa incepand cu cea nemorala si pana la cea subalpina si alpina, cu numeroase specii rare si ocrotite cum sunt: Gusa porumbelului (Silene nivalis), Paiusul (Festuca porcii), Clopotelul de munte (Campanula carpatica), Soparlita (Veronica baumgartenii), Ghintura (Gentiana lutea), Mierea ursului (Pulmonaria filerszkiana), Floarea de colt (Leontopodium alpinum), Smardarul (Rhododendron sp.) etc. Majoritatea zonei forestiere din cadrul rezervatiei este formata din molid (Picea abies), intalnindu-se intr-un procent redus si brad (Abies alba), fag (Fagus silvatica), scorus (Sorbus sp.) paltin (Acer pseudoplatanus), frasin (Fraxinus excelsior) s.a. Ca specii de animale in aceasta zona intalnim: ursul (Ursus arctos) – ocrotit, cerbul (Cervus elaphus), capra neagra (Rupicapra rupicapra) – ocrotita.

Rezervatia Pietrosu Mare – Muntii Rodnei

Cauta cazare in apropiere
 
Rezervatia Pietrosu Mare este situata in apropierea localitatilor Borsa si Moisei avand suprafata de 3300 ha si cuprinde partea nordica a Muntilor Rodnei. Cele 3300 ha ale rezervatiei ocupa golul alpin si padurile de conifere sau amestec din Masivul Pietrosu Rodnei in care se remarca varful Pietrosu Mare cu o inaltime de 2303 metri.

Limitele ariei Pietrosu Rodnei sunt formate in Nord din formatiunile Culmea Hotarului si Piatra Alba in Est si Nord-Est de Valea Repdea. In Sud delimitarea este facuta de Muntele Gropi si formatiunea Jneapanu Batranii-Rapi iar in Vest de Valea Izvoru Dragos.
Rezervatia naturala ˝Pietrosu Mare˝ cuprinde cel mai impresionant relief glaciar din Muntii Rodnei: circurile glaciare Buhaescu (cel mai mare din Muntii Rodnei), Zanoaga Iezerului, Zanoaga Mare, Zanoaga Mica, Rebra, Gropi, avand in portiunea bazala morene si caderi de apa pe pragurile de stanca lustruite de ghetari. Cea mai mare parte a rezervatiei este ocupata de roci cristaline metamorfice din Panza de Rodna (Precambrian superior).
Formatiunea de Voslobeni este constituita din micasisturi cu nivele de paragnaise, cuartite si amfibolite, cu nivele de dolomite si calcare cristaline (Turnu Rosu, Piatra Alba). Tipul si subtipul de sol predominant este brun feriiluvial tipic, intalnindu-se si solurile brun eumezobazic si brun acid.
Printre culmile notabile cuprinse in perimetrul rezervatiei se numara varfurile Buhaescu Mare (2221 m), Buhaescu Mic (2199 m), Gropi (2063 m), Piatra Alba (2061 m), Hotarului (1905 m), Batrana (1770 m). Lacul glaciar Iezer din perimetrul rezervatiei este situat in circul glaciar cu acelasi nume si se afla la o altitudine de 1825 metri.
Lacuri glaciare
In rezervatie sunt prezente mai multe lacuri glaciare:
Iezerul Pietrosului, cu o suprafata de 3450 mp, cu adancimea maxima de 2,10 m si lungimea de 84m;
• Buhaescu I, avand suprafata de 700 mp, adancime maxima de 1, 80 m si lungimea de 84 m;
• Buhaesu II, cu suprafata de 1700 mp, adancime maxima de 5, 20 m si lungimea de 55 m;
• Buhaescu III, cu suprafata de 700 mp, adancime maxima de 0,35 m si lungimea de 45 m;
• Buhaescu IV, cu suprafata de 1100 mp, adancime maxima de 0,30 m si lungimea de 68 m;

Rezervatia Izvorul Albastru al Izei

Cauta cazare in apropiere
 
Rezervatia mixta „Pestera si Izbucul Izvorul Albastru al Izei”,  este situata in partea estica a Muntilor Rodnei, pe versantul sudic al Muntelui Magura, pe raza comuna Sacel. Denumirea acestei arii protejate geologice si peisagistice provine de la nuanta verzui-albastruie a izvorului carstic, unul din afluentii de obarsie al raului Iza.

Izvorul Albastru al Izei (denumit si Izbucul Izei) este resurgenta apelor intrate in subteran in pestera Izei. Pestera s-a format la zona de contact dintre sisturile cristaline a muntilor Rodnei si zona calcaroasa, avand o lungime de 2500 m. Fenomenele carstice se dezvolta in calcare eocene care stau peste cristalinul muntilor Rodnei, marcand vechea linie de tarm din Eocen. Amonte de Izbucul Izei se afla Ulita de Piatra, defileu sapat in calcare eocene, cu pereti stancosi de 4-8-10 m inaltime, pe alocuri cu aspect de canion, cu peretii foarte apropiati. Apa iese la suprafata printr-un izbuc, Izbucul Izei, unic ca debit si frumusete, intra in subteran in Vf. Magurii, la cca 2 km SV. Ponorul de la intrarea in pestera Izei este o fosta dolina impresionanta, cu peretii stancosi in care apele paraului Magurii patrund printr-un mic canion cu cascade, rezultand fenomene endocarstice de exceptie, monumentale, dezvoltate in calcare eocene.

Mlastina Vlasinescu – Baia Mare

Cauta cazare in apropiere

Mlastina Vlasinescu este localizata pe platoul vulcanic Izvoare a masivului Ignis (1.307 m), la o altitudine de 900m, pe versantul nordic, la confluenta paraului Ignis cu paraul Vlasinescu, unde exista un complex mlastinos de 4,5 ha, format dintr-o mlastina oligotrofa (turbarie), iar spre periferie se afla mlastini mezo si eutrofe. Mlastina Vlasinescu este situata in comuna Desesti satul Mara si are o suprafata de 3 ha. 

Scopul principal al declararii ariei naturale Mlastina Vlasinescu este protectia si conservarea unor elemente naturale cu valoare ecologica, stiintifica si peisagistica deosebita reprezentate de specii de plante rare, endemice sau amenintate cu disparitia. Stratul de turba are grosimea maxima de 5,4m, iar grosimea medie este de 2,9m, solul fiind de natura organica, turbos, specific mlastinilor oligotrofe. Flora si fauna acestei arii protejate este specifica zonelor umede – turbariilor. Aici se gasesc cateva plante rare (Lycopodium inundutum, Scheuchzeria palustris si Drosera rotundijolia). Aria naturala protejata Mlastina Vlasinescu se afla in imediata apropiere a Statiunii Izvoare. Intr-un rest de crater vulcanic stins, s-a acumulat vegetatie, transformata apoi in turba pe suportul careia s-a creat mlastina oligotrofa. In ceea ce priveste flora acestui complex mlastinos, se gasesc aici cateva specii rare cum ar fi: planta carnivora Roua Cerului, Rogoz, Feriga de mlastina, Bumbacarita, Bradisor, Trifoi de balta, Molid, Scorus de munte, Mesteacan etc. Fauna in arealul mlastinii este bogata. O atentie deosebita trebuie acordata Viperei care traieste in mlastina, ea putand fi periculoasa pentru necunoscatori. Intalnim aici si soparla de munte, Buhaiul de balta, Broasca Rosie de munte, Salamazdra carpatica. Datorita mediului acid care opreste dezvoltarea bacteriilor, mlastina (in general) pastreaza mai bine ca orice alt mediu resturi de organisme si in special polen adus de vant, dand posibilitatea cercetatorilor sa reconstituie aspectele floristice ale timpurilor indepartate. Din punct de vedere economic, mlastina reprezinta valoare prin existenta turbei, care are si o importanta medicinala. Pentru formarea mlastinilor sunt necesare anumite conditii de umiditate. In tara noastra acestea se intalnesc in zona de interferenta a fagului cu molidul. Mlastina Vlasinescu, de tip oligotrof (tinov), local denumita si ”mlaca”, instalata pe platoul Izvoarelor sub liziera padurii la numai 500m de Complexul Statiunii Izvoare, are un aspect bombat datorat paturii masive de muschi de turba care se inmulteste rapid. Interesanta prin comportament este roua cerului, planta carnivora ce-si completeaza necesarul de substante proteice extragandu-le din corpul insectelor capturate cu ajutorul bobitelor transparente de clei din varful perisorilor de pe frunze. In ansamblu, mlastina Vlaschinescu prin compozitia faunistica si pozitia ei constituie un pretios mijloc de informare si educare a turistilor asupra unui aspect stiintific important din natura tarii noastre.

Pasul Prislop

Cazare in apropiere
 
Pasul Prislop situat la altitudinea de 1413 m in este cea mai inalta trecatoare din Romania care leaga Maramuresul cu Bucovina avand lungimea de 50 km, si o latime ce variaza intre 30 – 40 km, partea de nord este abrupta, trecatoarea continuandu-se spre sud cu o panta domoala.
Descriere Pasul Prislop

Pasul Prislop se afla in Muntii Rodnei cu vf. Pietrosul, de 2303 m inaltime. Soseaua care traverseaza trecatoarea, DN 18, leagă localitartile Viseu, Moisei, Borsa, din Maramures cu Campulung Moldovenesc, din judetul Suceava, Bucovina. Iarna din cauza altitudinii trecatoarea este inzapezita, in schimb pe timp de vara turistul are o priveliste minunata catre Obcinele Bucovinei, Muntii Rodnei cu varfurile Ineu si Pietrosu ca si izvoarele Bistritei Aurii si daca are noroc poate sa participe la festivalul folcloric „Hora de la Prislop”.

Manastirea Moisei

Cauta cazare langa Manastirea Moisei!
Manastirea Moisei este atestata de la anul 1599, an in care s-a ridicat biserica de lemn, fiind tarnosita mai tarziu, in 1672, de Mitropolitul Sava Brancovici, si inchinata manastirii Putna pentru aproape 200 de ani. Pictura din interior s-a facut la 1699, iar cea de pe iconostas in 1792, fiind scrisa cu litere chirilice. Manastirea mai are patru icoane cu pictura pe lemn din secolul al XVIII-lea.
Descriere Manastirea Moisei
Biserica cea mare a fost construita la 1910, din piatra. Aici a fost unul din ultimele centre de rezistenta a ortodoxiei maramuresene, manastirea Moisei supravietuind ca metoc al manastirii Putna pana spre anul 1900. Atribuita de traditie lui Moise Coman, manastirea Moisei este ridicata in amintirea fiului sau, monahul Grigore in 1672, manastirea mentioanta intr-un document din 1637 ca rezidenta a Episcopului Dumitru Pop. Biserica actuala de lemn este cladita de Mitropolitul Ardealului, Sfantul Ierarh Sava Brancovici si sfintita in 1672, cand se pun temeliile vietii manastiresti ca metoc al manastirii Putna. Sfintirea se face in prezenta delegatilor din Moldova, aducatori de carti si daruri, dovada a legaturilor cu manastirile bucovinene din 1682, egumenul Timotei Brasoveanu demonstrand totodata si relatii bune pe care le avea cu Brasovul. Manastirea are o colectie de icoane vechi in stil bizantin: icoana Sfantului Nicolae daruita la 1755, Adormirea Maicii Domnului. Cartile vechi confirma existenta legaturilor cu Tara Romaneasca si Moldova, cu Brasovul. Arhitectura nu e de tip maramuresan, biserica este de proportii reduse, turnul este scurt, clopotnita pozitionata deasupra pronaosului. Picturile murale sunt vechi, dupa 1650, finisate partial la sfintirea din 1672, cu fragmente aratand parietal si pe bolti, colorit viu.

Decoratiile sunt bogate, iconostasul are motive baroce. Manastirea Moisei a fost un centru de pictura infiintat de Episcopul Dumitru Pop la inceputul sec. XVII, cu icoane executate in stil postbizantin traditional si arta renascentista. Biserica din centrul satului este de zid, construita intre anii 1840-1848, pe locul celei vechi din lemn din secolul al XIV-lea, cu hramul „Cuvioasa Parascheva”. In anul 1912, i s-a adaugat tinda cu turnul-clopotnita sub pastorirea Preotului Alexandru Coman (m. 1922). In anul 1964, a fost zugravita in interior si exterior prin grija Preotului Mihai Oprisan. Dupa venirea preotului Toma Paunescu, in anul 1972, s-a vopsit acoperisul de tabla, s-a completat pictura de pe bolti, s-a zidit Sfanta Masa, s-a reconditionat iconostasul si a fost tarnosita de Prea Sfintia Sa Teofil, Episcopul Clujului, in data de 14 octombrie 1972, la 124 de ani de la zidire. In anul 974, preotul paroh Toma Paunescu a realizat o poarta maramureseana la intrarea in biserica, sculptata in lemn de stejar masiv, de Gheorghe Popilean si de dulgherul Vasile Tomoiaga. Pe 14 octombrie 1944 a avut loc Masacrul din Moisei, unul dintre cele mai violente masacre antiromanesti in Transilvania de Nord. In toamna anului 1948 calugarii greco-catolici de la Manastirea Moisei, impreuna cu staretul Lucian Pop, au fost arestati. In locul lor a fost instalat un calugar ortodox, manastirea capatand statut de parohie. In prezent, manastirea este revendicata de Episcopia Greco-Catolica a Maramuresului.

Manastirea Barsana

Manastirea „Soborul Sfintilor 12 Apostoli” din Barsana, apartinand de Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului si Satmarului, este situata la 22 de km sud-est de municipiul Sighetu Marmatiei, la iesirea din Barsana, spre podul Slatioarei, la kilometrul 17 al Drumului Judetean 186. Pe sosea, accesul este posibil pe mai multe trasee, in functie de zona din care vine pelerinul, si anume: pe Drumul Judetean 186: Sighetu Marmatiei – Vadu Izei – Oncesti – Barsana; pe Drumul Judetean 186 din Sacel spre Bogdan Voda – Rozavlea – Barsana; dinspre Cavnic pe ruta: Budesti – Calinesti – Barsana.
Descriere Manastirea Barsana
Locul pe care a fost manastirea era bine gospodarit in timpul cand se afla in posesiunea parohiei din Barsana. Pe el se afla o livada frumoasa cu pomi fructiferi, fanete si araturi. Dupa al doilea razboi mondial, locul a fost confiscat de la parohie, partea de langa drum a fost data la mai multe familii, care si-au construit acolo locuinte si astfel s-a constituit pe acel teren un adevarat catun de case noi. Partea terenului manastirii, care este situata mai sus, pe terasa, a ramas in continuare libera, locul a fost pastrat de Dumnezeu pentru ca pe el sa se intemeieze o noua manastire. Amintirea vechii manastiri n-a disparut din memoria credinciosilor, dar nici dorinta de a avea alta in loc. Timpurile si evenimentele au fost impotriva acestei aspiratii. Inainte de Marea Unire din 1918, Maramuresul, ca si intreaga Transilvanie, se afla sub stapanirea Imperiului habsburgic, ostil bisericilor si manastirilor ortodoxe romanesti. Intre cele doua razboaie mondiale multe parohii au revenit la Ortodoxie si, in 1937, s-a reinfiintat Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului. Atunci, s-a pus problema readucerii bisericii si staretiei pe locul de odinioara si reanfiintarea manastirii, dar a urmat Dictatul de la Viena care a destramat si aceste vise. Dupa al doilea razboi mondial a urmat regimul comunist ateu, care se opunea infiintarii de noi manastiri. Astfel dorinta aceasta s-a tot amanat, dar niciodata nu s-a stins.
Reanfiintarea manastirii, o nazuinta mai veche a credinciosilor, nu s-a putut concretiza decat dupa 1989, cand barsanestii au luat hotararea sa ridice o noua manastire pe locul unde a fost cea veche si, in 1991, au adunat materialul lemnos pentru biserica. In 1992, Prea Sfintitul Justinian, intaistatatorul Episcopiei Ortodoxe Romane a Maramuresului si Satmarului, insotit de un grup de preoti si diaconi, a vizitat locul unde a fost Manastirea Intrarea Maicii Domnului in Biserica. S-a oprit pe locul unde, in urma cu cateva sute de ani, a fost vechea biserica, a ingenunchiat cu adanca evlavie, a rostit o rugaciune chemandu-i ca mijlocitori pe Sfantul Ierarh Iosif Marturisitorul din Maramures si pe episcopul Gavril Stefanca, s-a ridicat si a spus ca crede ca aici se va ridica o noua manastire. In 1993, Prea Sfintitul Justinian, Episcopul Maramuresului si Satmarului a sfintit piatra de temelie a noii biserici a manastirii. S-a stabilit ca manastirea va avea hramul Soborul Sfintilor 12 Apostoli. In ziua de miercuri, 30 iunie 1993, s-a praznuit pentru prima data hramul noii manastiri. In aceeasi zi, in cuvantul de invatatura adresat multimii de credinciosi, Prea Sfintitul Justinian a amintit hotararea ca la Barsana va fi manastire de maici. In ziua de joi, 30 iunie 1994, asa cum rezulta si din insemnarea de pe Sfanta Evanghelie, a fost sarbatorit hramul manastirii. Liturghia arhiereasca a fost oficiata de Prea Sfintitul Justinian, Episcopul Maramuresului si Satmarului, inconjurat de un numeros sobor de preoti si diaconi. In acest cadru sarbatoresc, Prea Sfintitul Justinian a prezentat-o pe monahia Filofteia Oltean ca viitoare stareta a manastirii. Totodata diaconul Ioan Stoica a fost hirotonit intru preot si a fost numit, in mod provizoriu, preot slujitor al manastirii. La inceput, lucrarile au fost supravegheate de parintele Gheorghe Urda, parohul Barsanei. In 1994, Dumnezeu a adus-o sub cerul Maramuresului, de la Manastirea Ramet, pe tanara monahie Filofteia Oltean, randuita ca stareta a noului asezamant. Fire energica si intreprinzatoare, cu simt artistic si zel ctitoricesc, Maica Filofteia a chivernisit si a vegheat, pana la cele mai marunte detalii, ridicarea intregului ansamblu manastiresc, inchinat Soborului Sfintilor 12 Apostoli (30 iunie). Reconstructia Manastirii Barsana este o punte intre trecut si viitor. Folosind ca sursa de inspiratie traditia locala, toate cladirile din incinta manastirii sunt executate din lemn de stejar si pietre de rau, fiind ridicate de mesteri din localitate, asigurand astfel continuitatea artei cioplirii si imbinarii lemnului.
Proiectul Manastirii „Soborul Sfintilor 12 Apostoli” – Barsana a fost gandit ca un ansamblu arhitectural, elaborat de arhitectul Dorel Cordos, care se va dezvolta in timp si spatiu in functie de posibilitatile financiare ale locanicilor, ale sponsorilor si de nevoile spirituale ale obstii monahale.
Proiectul cuprinde urmatoarele obiective: Biserica in stil maramuresean, Altarul de vara, Aghiasmatarul, Staretia, Casa maicilor, Casa artistului, Casa duhovnicului, Casa mesterilor, Praznicarul cu trapeza, Muzeul, Turnul – clopotnita, Poarta maramureseana, Monumentul funerar, drumul de acces, loc pentru aprinderea lumanarilor, troite, lac, pod peste lac, alei care duc la diferite obiective, parcare, si altele.

Judetul Maramures


Maramureș este un județ în regiunea Transilvania din România. Din punct de vedere al culturii tradiționale, actualul județ este alcătuit din patru zone (etno-folcorice) distincte: Țara Chioarului, Țara Lăpușului, Țara Maramureșului (jumătatea de nord-est a Maramureșului Istoric) și Țara Codrului (partea de sud-vest), la care se adaugă Zona Metropolitană Baia Mare.
 

Lista orașelor din județul Maramureș

Istoric

Județul Maramureș este o unitate administrativă care s-a constituit după Marea Unire din 1918 când partea de Sud a Țării Maramureșului a intrat în componența României În perioada interbelică Județul Maramureș (interbelic) cuprindea numai partea de Nord-Est, de peste Munții Gutâi, a actualului județ, iar reședința a fost orașul Sighet. Județul avea în 1930 o populație de 161.575 de locuitori, dintre care 57,7% români, 20,9% evrei, 11,9% ruteni, 6,9% maghiari, 2% germani ș.a. Celelate părți care compun acum Județul Maramureș, inclusiv orașul Baia Mare, a făcut parte din județul Satu-Mare (interbelic).
După Al Doilea Război Mondial limitele administrative ale județului au fost modificate pentru a cuprinde și regiunile menționate mai sus: Țara Chioarului, Țara Lăpușului și o parte din Țara Codrului, rezultând actualul județ Maramureș la care se referă acest articol.
El este continuatorul voievodatului Maramureșului, al comitatului Maramureș și al județului Maramureș (interbelic).

Descriere geografică

Județul Maramureș este situat în partea de nord a țării, fiind delimitat de județele Satu-Mare, Sălaj, Cluj, Bistrița-Năsăud și Suceava, respectiv la nord fiind delimitat de frontiera cu Ucraina, având o suprafată de 6.215 km² (2,6% din suprafața țării) și un relief variat ca morfologie si complex din punct de vedere geologic.
Zona montană aparținând Carpaților Orientali reprezintă 43%, zona colinară (dealuri, podișuri și piemonturi) circa 30%, iar zona joasă (depresiuni, lunci și terase) restul de 27% din suprafața județului. Principalele unități montane sunt: Munții Rodnei (cei mai înalți), Munții Maramureșului și lanțul vulcanic Igniș-Gutâi-Țibleș.
Rețeaua hidrografică este reprezentată de principalele răuri: Tisa, Vișeu, Iza, Lăpuș și Someș.

Vegetație și faună

Vegetația și fauna sunt caracterizate printr-o varietate de specii în functie de altitudine, unele avand caracter endemic munților Rodnei. Speciile de animale sunt bine reprezentate, prezentând o mare varietate în funcție de altitudine: în zona alpină de capra neagră, marmota, acvila de stâncă, în jnepeniș de cocoșul de mesteacăn, iar în pădurile de conifere de râs, cocoșul de munte, ursul brun, cerbul carpatin și altele. In râurile de munte, Tisa, Vișeu, Ruscova și Vaser, alături de păstrav și lipan trăiește cea mai valoroasa specie de salmonide, lostrița.
Datorită acestor bogății naturale, în judetul Maramureș au fost declarate prin Decretul 204/1997 și H.C.J 37/1994, 20 de obiective naturale-rezervații naturale de interes național, iar Rezervația naturală Pietrosul Mare este inclusă în rândul Rezervațiilor Biosferei alături de Delta Dunării și Parcul Național Retezat.

Populația


Evoluția demografică

Populația județului Maramureș: 511.946 (în 2009)
Structura etnică:
  • Români - 418405 ( 82% )
  • Maghiari - 46300 ( 9% )
  • Ucrainieni - 34027 ( 6,7% )
  • Rromi - 8913 ( 1,7% )
  • Germani - 2012 ( 0,4% )

Stema județului


Stema judeţului Maramureş
Este adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 684 din 30 septembrie 1998 și publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 15 octombrie 1998.
Descrierea stemei: Stema județului Maramureș se compune dintr-un scut tăiat; în dreapta părții superioare se află un cap de zimbru, natural, având între coarne o stea de aur cu cinci raze, flancat în dreapta de o roză din același metal, iar în stânga, de o semilună de argint, conturnată; în stânga părții superioare este reprezentată o capră neagră stând pe piscul unui munte de argint, care are conturat, în centru, intrarea într-o mină; muntele este flancat de doi brazi naturali; în partea inferioară, pe câmp de azur, se află o biserică din lemn, de aur, văzută dinspre altar, cu acoperiș în două ape, fiecare nivel fiind terminat cu câte o cruce având trei brațe orizontale și a cărei turlă se înalță până la mijlocul câmpului superior.
Semnificația elementelor însumate: Capul de zimbru, vechi simbol maramureșan, amintește de legenda descălecatului, plecarea lui Dragoș și Bogdan I din Maramureș pentru a forma statul feudal independent Moldova. Roza este blazonul voievodului Bogdan I. Capra neagră și brazii evocă relieful și principalele bogății naturale ale zonei. Intrarea în mină reprezintă bogațiile subsolului a căror exploatare a avut o importantă pondere în economia județului. Biserica din lemn atestă faptul că în acest județ se păstrează cele mai impunătoare construcții de acest fel din țară.

Cultura tradițională maramureșeană

Graiurile din Județul Maramureș

Graiul maramureșean este unul dintre cele cinci subdialecte de bază ale dialectului dacoromân. Acesta se vorbește în Maramureșul istoric, în satele de pe văile Mara, Cosău și Iza.
În județul Maramureș se mai vorbește subgraiul chioărean, lăpușean și codrenesc în regiunile respective. Acestea fac parte din Graiul Ardelenesc, doar cu oarecare influențe din partea celui maramureșan.

Atracții turistice

Biserica de lemn din Șurdești

 Biserica de lemn din Șurdești, dedicată Sfinților Arhangheli a fost construită în 1766 de meșterul țățărman Ion Macarie. Biserica se distinge prin dimensiunile impresionante ale turnului ridicat peste intrare. Înălțimea totală este aproximată la 54 m, ceea ce o așează printre cele mai înalte construcții sacrale de lemn din Europa și din lume. Biserica este inclusă din anul 1999 în lista patrimoniului cultural mondial UNESCO și se află și pe noua listă a monumentelor istorice sub codul cod LMI MM-II-m-A-04769.01.
În partea de sus a satului, într-un cimitir, există o mică biserică de lemn mai veche, adusă în anii 1930 dintr-un sat vecin.
Istoric
Biserica a fost ridicată în anul 1766 de meșterul constructor Ion Macarie pentru comunitatea greco-catolică din localitate. Pictura interioară a bisericii datează din 1783. Altarul a fost pictat de către zugravul Ștefan, naosul de către zugravul Stan, iar pronaosul probabil de către un ucenic al acestuia din urmă.
Trasaturi
Acoperișul are două rânduri de streșini care înconjoară biserica. Bârnele construcției sunt de stejar, turnul având o înălțime de 54 m, fiind înconjurat de alte patru astfel de turnuri de dimensiuni reduse. Este una dintre cele mai înalte biserici de lemn din lume. Nota particulară a ansamblului este dată de pridvor, cu două rânduri de arcade suprapuse, cu deschideri diferite, identice ca formă și decorații.

Valea Vaserului

Cand spui Mocanita de la Viseul de Sus spui ultima cale ferata forestiera cu abur nu doar din Romania, ci la nivel mondial. In muntii Romaniei sade bine pitita una dintre cele mai mari avutii din punct de vedere cultural, dar mai ales din punct de vedere tehnic. Astazi, Valea Vaserului face parte din Parcul Natural Muntii Maramuresului si este sub protecţie europeană inca din anul 2007.
Istorie
Chiar daca astazi Mocanita de la Viseu transporta si turisti, scopul pentru care a fost construita si pe care il indeplineste cu succes si astazi este acela de a transporta lemne, lemnul fiind o importanta resursa de care romanii si germanii se foloseau in trecut. In secolul XVIII lemnul se transporta cu pluta, aspect care ingreuna munca angajatilor din acele vremuri, insa nu pentru mult timp…
Din anul 1932, liniile de cale ferata incep sa fie contruite dupa ecartamentul austro-ungar, un ecartament mic de doar 760 mm. Rationamentul dupa care erau construite caile ferate forestiere la acea vreme era unul simplu: calea ferata trebuia sa urmareasca cursul raului, era neaparat necesar ca trenul sa poata urca usor la deal gol si sa poata cobora la fel de usor, cu ajutor la infranare, cand era incarcat cu lemne.
Anul 1970 aduce administratiei silvice publice in folosinta peste 3000 km de cale ferata; Romania a fabricat locomotive pe baza de abur pentru caile forestiere pana tarziu, in anul 1986. Insa marile schimbari economice ale anilor 90 s-au lasat cu efecte dezastruoase asupra Cailor Ferate Forestiere: in doar cativa ani locomotivele si vagoanele au fost scoase din uz, demontate, vandute sau mai rau, date la fier vechi. Mocanita de la Viseul de Sus este singura mocanita care a supravietuit dezastrului de atunci si care si astazi isi indeplineste cu succes misiunile.
Constructia caii ferate de la Mocanita de la Viseul de Sus a inceput in anul 1930 si s-a terminat in 1933 si se intinde de la Viseu pana la Izvorul Comanului. Lungimea totala a caii ferate de la Viseu este de 56 de km. Punctul in care aceasta atinge altitudinea maxima este in zona Comanu, la 1100 m in conditiile in care locomotiva pleaca trasa de aburi la 600 m. Locomotivele alimentate cu lemne, locomotive care astazi trag grabite vagoane pline de turisti sau incarcate de lemne sunt fabricate in anii ’50 si modelul de fabricatie al acestora este “Resita”, avand greutatea de 20 t nealimentate si cu doar 4.7 tone mai mult daca acestea sunt incarcate cu combustibil. Daca una din locomotivele cu abur se defecteaza, oricand se gaseste o locomotiva diesel care sa ii ia locul.
Pe traseul Mocanitei exista halte micute, dar neingrijite: Novat, Cozia, Bardau, Botizu, Faina. Dintre Faina este cea mai rasarita dintre ele. Aici, turistii pot gasi casele catorva sateni si 3-4 casute de vacanta. Halta de la Faina este situata la 34 km de Viseu. Drumul Mocanitei este de 8 ore la urcare si se opreste la 2 km de granita cu Ucraina; alte 6 ore la coborare fac traseul mocanitei complet, cand aceasta ajunge la punctul de plecare, Viseu.

Vizioneaza videoclip
Cu ajutorul unei asociatii elvetiene “Hilfe fur die Wassertalbahn” sunt astazi functionale mare parte din locomotivele care au fost trase pe dreapta. Tot datorita aceste asociatii, s-au restaurat depoul si cladirea garii si s-au cumparat vagoane noi pentru persoane care din 2005 sunt folosite cu succes in scop turistic.
Doar o mare parte din suprafata padurilor si calea ferata sunt proprietatea statului roman, deoarece din anul 2003, exploatarea traseului de la Mocanita de la Viseul de Sus a intrat sub proprietate privata, si este sub raspunderea unei societati romane: R.G.Holz Company S.R.L. Aceeasi companie detine suprafata depoului, mare parte din vagoane si locomotivele de acolo.
In anul 2008, cand in zona au fost indundatii puternice, accesul caii ferate a fos distrus si din pacate traseul a fost scurtat.
Bine de stiut daca vrei sa ajungi acolo
Calea ferata forestiera de la Viseul de Sus este in nordul tarii, foarte aproape de granita Romaniei cu Ucraina. Gara Istorica a CFF – Caile ferate Forestiere are adresa in Strada Cerbului nr.5. Traseul pana acolo este unul usor de urmarit atat cu trenul cat si cu masina.
Daca esti in capitala si vrei o excursie cu adevarat pitoresca, poti lua trenul in directia Sighetul Marmatiei, si cobori la statia Viseul de Sus. De acolo, intreaba orice trecator de Mocanita si negresit o sa te indrume in directia corecta.
Daca esti intr-o drumetie mai lunga cu masina din Baia Mare sau Satu Mare ajungi usor daca urmezi Sighet catre Valea Viseului. Din Campulung Moldovenesc sau Vatra Dornei, traversezi Pasul Prislop, si negresit ajungi in Borsa si mai apoi Viseu. Daca ai ca punct de plecare  Transilvania, poti urma soseaua care se insoteste cu cale ferata Salva – Viseu, pana ajungi in Moisei. Cateva minute te despart de aici ca sa ajungi la Viseu.
Sezonul pentru turisti nu este deschis mereu, asa ca ar fi bine sa incluzi in traseul tau turistic Mocanita de la Viseul de Sus in perioada 1 mai – 17 octombrie.
1 Mai – 30 Iunie si 16 Septembrie – 17 Octombrie
In aceasta perioada Mocanita se urneste doar in zilele de joi, vineri, sambata si duminica. Plecarea este la ora 8.30 cu aproximatie si ajunge la Paltin (km 21.6) la ora 10.30. Sosirea la Viseul de sus este la ora 14.00.
Pretul biletului pentru un adult este de 39 ron, pentru studenti, pensionari si peroanele cu handicap pretul este de 29 ron si copiii platesc 23 ron pe un bilet.
1 Iulie – 12 Septembrie
Acum Mocanita pleaca din statie zilnic. Plecarea este tot la ora 8.30 cu aproximatie si ora la care se ajunge la Paltin este tot 10.30. Sosirea la Viseul de sus este la ora 15.00.
Pretul biletului creste astfel: pentru adulti – 43 ron,  studenti, pensionari si peroanele cu handicap – 34 ron, copii 27 ron/bilet. In aceasta perioada, in fiecare zi de luni copii bebeficiaza de tarif special de 20 ron.
In orice perioada alegi sa mergi, daca te afli intr-un grup numeros si vreti sa calatoriti cu mocanita ar fi bine sa faceti rezervare si sa intrebati de reducerea pe care o primiti. In mod normal aceasta este de 10%.
Copii pana la 6 ani calatoresc gratuit.  Tinerii peste 16 ani platesc pretul unui bilet pentru adult sau student.Pentru a beneficia de o anumita reducere e bine sa ai un act doveditor la tine si un act de identitate deoarece trenul calatoreste foarte aproape de frontiera.
Mocanita pleaca din statie si in alte zile ale anului la diverse sarbatori cum ar fi: Sarbatoarea Pastelui, in noptile cu luna plina, concerte de muzica simfonica sau rock pe Valea Vaserului, dupa sarbatoarea Craciunului, in noaptea de revelion si dupa revelion, pe 2 ianuarie. Pentru aceste trasee e bine sa va interesati din timp in ceea ce priveste ora de plecare.
In orice perioada a anului alegi sa vizitezi Valea Vaserului cu Mocanita, e bine sa stii ca ai nevoie de haine ceva mai groase decat in mod normal. Ar fi bine sa te interesezi si de prognoza meteo, deoarece daca alegi o zi cu ceata si ploaie, traseul nu este la fel de spectaculos. Apa si mancarea nu ar trebui sa iti lipseasca din bagaj deoarece pe traseul mocanitei nu exista magazine de la care sa te poti aprovizona. Daca vrei sa faci trasee montane de mai multe zile, iti recomandam sa ai la tine: cort, haine si imbracaminte adaptate traseului, mancare, o harta a zonei si busola, precum si o conditie fizica excelenta. In zona nu exista semnal, asa ca telefonul mobil nu iti este de folos. La fel de bine este sa stiti ca nu e recomandat sa va apropiati de granita cu Ucraina.
Pentru cei care vin cu masina sau au de gand sa stea cu cortul, la baza traseului exista parcare auto si loc in care poti campa contra unei sume de bani. La cerere, se pot organiza evenimente pe tren. Evenimentele pot include mancare in tren sau picnik, opriri in locuri speciale pe traseu, muzica, precum si alte cerinte ale clientului care pot fi negociate. Pretul de pornire pentru astfel de ocazii este de 800 Euro.

Cimitirul vesel Sapanta

Cimitirul vesel de la Sapanta este poate cel mai neobisnuit obiectiv turistic al tarii noastre. Se poate spune chiar ca este unic in lume, nicaieri nemai existand un cimitir cu un aer atat de vesel. La cimitirul vesel de la Sapanta, moartea este vazuta altfel. Aici nu este vorba despre lacrimi sau despre tristete, pentru ca, moartea este cunoscuta ca fiind doar o trecere a sufletului intr-o alta dimensiune, tocmai din acest motiv, nu avem voie sa fim suparati atunci cand intram in acest cimitir.
Picturile naive sunt menite a ilustra momente extrem de importante din viata celui ce este ingropat in acel loc la capul caruia sta crucea faurita de mesterii populari.
Cimitirul vesel  de la Sapanta a facut practic cunoscuta intreaga localitate Sapanta, ea fiind vizitata anual de multi turisti romani, dar si de peste hotare, veniti intocmai sa vada acest cimitir unic.
Originalitatea cimitirului o confera chiar imaginea crucilor, ele fiind construite si impodobite intr-un mod cat se poate de unic si, asa cum ii spune si numele, vesel. Nicio cruce nu este terminata fara sa i se adauge epitaful personalizat pana la ultimul detaliu. Acesta va fi construit neaparat la persoana I, ca si cum persoana decedata s-ar adresa celor ce sunt inca in viata. Astfel, mesajele sunt construite in cel mai vesel si ironic mod posibil, imbinand lirismul cu faimoasa satira a mesterilor sapanteni. Rimele, simple se regasesc in numar de 7 pana la 17. Poemul decedatului contine in mod expres numele decedatului cat si cea mai mare calitate, ori cel mai mare defect al sau, satirizat pana in ultimii rarunchi.

Vizionati videoclip

Mesterii initiali ai acestui cimitir sunt Stan Ioan Patras si Dumitru Pop Tincu, ei fiind autorii a peste 800 de cruci pictate ce reprezinta o adevarata amintire a satenilor ce traiau odata in satul Sapanta. Se poate spune ca astfel se subliniaza mult mai bine termenul de viata de dupa moarte.
Primul epitaf ce a reprezentat piatra de temelie a multora ce aveau sa fie scrise ulterior, a fost scris de catre Stan Ioan Patras in 1935, pana in anii ’60, cimitirul strangand un numar impresionant de cruci, toate facute in acelasi stil ironic. Crucile sunt construite din lemn de stejar si reprezinta un fel de muzeu neacoperit menit sa atraga un numar mare de turisti dornici de a vedea lucruri inedite.
Cel mai celebru epitaf al cimitirului, ce reuseste sa starneasca rasete si sa smulga zambetele turistilor este acesta: “Sub aceasta cruce grea/ Zace biata soacra-mea/ Trei zile de mai traia/Zaceam eu si cetea ea /Voi care treceti pa aici /Incercati sa n-o treziti /Ca acasa daca vine /Iarai cu gura pa mine /Da asa eu m-oi purta /Ca-napoi n-a inturna /Stai aicea draga soacra-mea.”
Stan IoanPatras cat si Dumitru Pop Tincu se afla si ei acum inmormantati in cimitirul din Sapanta, traditia fiindu-le continuata de alti mesteri populari la fel de talentati.
Ceea ce este intr-adevar inedit cand vine vorba de cimitirul despre care vorbim, este faptul ca este foarte legat de cultura dacilor, ce considerau moartea ca fiind un eveniment extrem de solemn ce trebuie tratat cu cel mai mare respect, insa, ca moartea este, asa cum spuneam, doar o trecere. In concluzie, moartea nu trebuie sa fie motiv de tristete, ba dimpotriva de veselie. In zilele noastre, romanii ar spune ca moartea este un motiv de veselie pentru ca cel decedat a scapat de viata si nimic nu poate fi mai rau decat viata.
Locatie
Cimitirul vesel din Sapanta este situat in comuna Sapanta din judetul Maramures, judet de altfel cunoscut pentru spiritul sau pitoresc cat si pentru faptul ca este unul dintre putinele judete ce inca mai pastreaza anumite elemente din traditia si obiceiurile folclorului nostru.

Cascada cailor

Situata in Muntii Rodnei, Cascada Cailor este cunoscuta ca fiind una dintre cele mai frumoase atractii turistice din tara noastra, gasindu-se cu precadere pe versantul  Nordic al Muntilor Rodnei in imediata apropiere a statiunii turistice Borsa. In consecinta, daca alegem sa vizitam bine cunoscuta statiune turistica Borsa, nu avem cum sa ratam aceasta frumoasa cascada. Acesta este si motivul pentru care, anula, zona ce include statiunea dar si Cascada Cailor este invadata de o multume de turisti din tara noastra dar si de peste hotare.
Atractia propriu-zisa o reprezinta faptul ca apele rezultate din topirea zapezii, dar si din ploile de peste an, sunt stranse intr-un circ glaciar, urmand ca de acolo sa se pravaleasca pe versantul foarte abrupt al Rezervatiei Piatra Rea, formand astfel aceasta cascada de o frumusete covarsitoare. Cascada este formata din mai multe trepte de cadere libera, aflate la aproximativ 40m una de cealalta, primele doua, ca urmatoarele sa-si micsoreze distanta, succedandu-se la doar 20m.
Legenda Cascadei Cailor
Ca orice loc cu atractie turistica iesita din comun, si Cascada Cailor dispune de propria ei legenda. Se spune ca Muntele Piatra Rea a reprezentat din totdeauna locul preferat al celor ce locuiesc in zona sa isi tina hergheliile de cai incepand cu primavara pana in toamna, motivul fiind cat se poate de simplu : pasunile sunt de o frumusete si o bogatie greu de intalnit, astfel, caii puteau paste in voie fara a fi deranjati. Insa, cum nicio poveste nu este frumoasa pana la capat, se spune ca hergheliile de cai obisnuiau sa fie atacate de catre urs, acesta fiind infometat si cautand hrana in carnea cailor. Locul fiind deschis, sansele de izbanda ale ursului erau, de cele mai multe ori mici spre nule. Insa, ursul, animal destept, asa cum este cunoscut, gasea solutii pentru a remedia situatia si incoltea bietele animale deasupra prapastiei de langa ceea ce in zilele noastre se numeste chiar Cascada Cailor. Astfel, prinse intr-un loc stramt, bietele animale nu mai aveau nicio sansa si cadeau prada infometatului urs. Alternativa era ca animalele sa se arunce in hau, ceea ce nu ar fi insemnat un sfarsit fericit nici pentru ele. Legenda spune, ca in acest fel, ursul se alegea cu vreo 15 cai.
De atunci, localnicii au redenumit aceasta cascada ca fiind a cailor, tocmai datorita acestei legende. Odata cu aceasta cascada, intreaga zona a fost redenumita, muntele din imediata apropiere primind numele de Muntele Cailor, circul glaciar de care spuneam mai devreme primind si el numele de Podul Cailor. Insa, ca intreg peisajul sa fie botezat in acelasi stil si sa primeasca numele aferent, mentionam ca si paraul ce se pravaleste in vale a primit numele de Izvorul Cailor.
Accesul catre Cascada Cailor
Desi nu ne-am fi inchipuit, accesul se face cu foarte mare usurinta, fie ca alegem drumul pe jos de la Borsa, mergand pe o poteca, fie ca alegem varianta mai comoda, utilizand telescaunul, din statiunea Borsa.
Daca alegem a doua varianta, si anume cea cu telescaunul, vom avea placuta surpriza sa constatam ca din locul de unde ne lasa telescaunul vom parcurge aproximativ 15 minute pe jos. Bine de stiut este ca telescaunul nu va pleca daca grupul de persoane nu va depasi 10-15 persoane, asa ca, de indicat este ca aceasta excursie sa fie parcursa cu grupul de prieteni, pentru a nu avea supriza sa trebuiasca sa asteptam mai mult decat necesar ca numarul de persoane minim admise sa se completeze.
De asemenea, tot bine de stiut este ca ultima cursa a telescaunului se va face la orele 17 :00, astfel,  daca nu reusiti sa ajungeti pana la acea ora la capatul de sus al telescaunului, nu veti mai avea cu ce sa coborati muntele. Singura varianta va fi sa coborati pe jos, dar, in conditii slabe de iluminare acest fapt nu este tocmai indicat.

Vizionare videoclip Cascada cailor

Sighetu Marmatiei

Cauta cazare in Sighetu Marmatiei
Cunoscut si ca Sighet, reprezinta capitala istorica a Maramuresului. Si mai departe de atat, reprezinta un important centru industrial si universitar, punct de mare atractie pe harta Romaniei, inclus din ce in ce mai des in itinerariul turistilor. Desi informatiile postate pe site-ul oficial al orasului spun ca denumirea acestuia vine de la cuvantul de origine traco-dacica “zeget”, care la origini inseamna “cetate”, exista surse care enunta ca numele acestuia poate proveni si de la “sziget”, cuvant de origine maghiara care se traduce “insula”
Istoric Sighetu Marmatiei
Municipiul Sighetu Marmatiei se afla la intersectarea raurilor Iza si Tisa. Desfasurandu-se sub forma de triunghi, orasul se invecineaza la N-E cu comuna Bocicoiu Mare, la S cu comuna Rona de Jos, la V cu comuna Vadu Izei, si in V are drept vecin comuna Sarasau. Granita de N este delimitata de raul Tisa, peste care se afla Ucraina, iar cea de S de catre lantul vulcanic al muntilor Gutai, peste care se fla comunele: Sapanta, Ocna Sugatag si Giulesti. Prima atestare sub forma scrisa a localitatii apare in anul 1326, si 59 de ani mai tarziu orasul Sighet este numit regiune comitatensa, si astfel are rol de emitere a documentelor in teritoriu.
La 7 decembrie 1928, apare primul ziar care are la baza conducere de nationalitate romana, “Sfantul“. La distanta de 12 ani, in 1940, conform Dictatului de la Viena, Maramuresul urmeaza sa fie atasat Ungariei hortiste; in aceiasi perioada, Alexandru Filipascu scrie “Istoria Maramuresului“. In anul 1945, Maramuresul urmeaza sa fie incorporat Ucrainei Subcarpatice. Nu la mult timp dupa, datorita unei actiuni condusa de preotii si dascalii locali, Maramuresul intra in granitele firesti ale Romaniei; Judetul Maramures cu resedinta la Sighet are sa dispara in 1948 deoarece acesta este absorbit de regiunea Baia Mare, datorita unui regim de natura administrativ impus de ocupatia sovietica. In anul 2007, pentru prima data este deschisa frontiera cu Ucraina, si ca urmare a acestui fapt se permite trecerea peste granita si comercializarea produselor intre cele doua tari.
Din punct de vedere economic, dupa evenimentele din decembrie 1989, orasul cunoaste o revenire lenta, greoaie chiar. Abia cu deschiderea granitei, catre Ucraina, la Solotvino, in data de 15 ianuarie 2007, viata economica s-a redresat in adevaratul sens al cuvantului. In  zilele noastre, ramurile principale aducatoare de venituri la economia orasului, sunt: industria producatoare de mobilier si cea a confectiilor; statutul pe care astazi orasul in poarta, cel de centru al Maramuresului, a adus si o puternica dezvoltare din punct de vedere comerical, aici, facandu-si loc in ultimii ani numeroase puncte comerciale, bancare si diversi prestarori de servicii.
Muzeul Memorial Sighet
“Inchisoarea ministrilor” a fost construita in 1897, si a fost inchisoare de drept comun pana in anul 1944; atunci devine lagar soviectic, si 4 ani mai tarziu se transforma in loc de detentie pentru taranii din Maramures, tarani cercetati de Securitate, dar si pentru tinerii intelectualti. Titulatura pe care o poarta in prezent, o ia abia in anul 1950, deoarece atunci, intr-o singura noapte au fost inchisi aici peste 80 de inalti demnitari de toate rangurile:  fosti ministri, academicieni, economisti, militari, ziaristi si politicieni. Tot aici, in lunile urmatoare au fost adusi peste 50 de fete bisericesti: episcopi si preoti greci-catolici si romano-catolici; acestota li se alatura mai tarziu alti demitari care au fost intre timp retinuti. Pentru necunoscuti, penitenciarul era doar o “unitate de munca speciala”; in realitate era un lagar cu inceput si fara sfarsit – un loc fara scapare, frontiera cu  Uniunea Sovietica era la distanta de nici 2 km si patrulele de garda erau nemiloase.
Ca urmare a conventiei de la Geneva si a intrarii Romaniei Comuniste in ONU in 1955, lagarul s-a tranformat in  penitenciar pentru detinuti de drept comun. Ana Blandiana, prezinta in 1993 la Consiliul Europei, un proiect prin care cere tranformarea inchisorii in “Memorial al victimelor Comunismului si al Rezistentei” si tot atunci, Consiliul Europei, ia Memorialul de la Sighet sub egida sa. In 1997, prin Legea Numarul 95, memorialul a fost declarat “ansamblu de interes national”. Salile din interiorul muzeului sunt in continua miscare si transformare, cea mai mare parte a celulelor inchisorii fiind amenajate an de an cu diverse  teme, in ordine cronologica; salile muzeului, in cele 3 nivele ale sale, prezinta aspecte importante din viata istorica a Romaniei pe parcursul anilor: 1945-1989. Printre pricipalele sali amenajate aici, amintim: Alegerile din 1946, Celula in care a murit Iuliu Maniu, Represiunea asupra bisericii, Colectivizarea, Celula de pedeapsa Neagra de la etajul 1: Celula mica, intunecata, fara ferestre, cu un lant in mijloc; aceste aspecte adunate fac din incapere pe timp de vara un cuptor incis si pe timp de iarna un frigider, etc.

Festivalul Datinilor de Iarna “Marmatia”
Reprezinta poate cel mai important  eveniment gazduit an de an de orasul Sighet. Conform datelor atestate la 27-28 decembrie 1969, festivalul isi propune sa prezinte Carnavalul si festivalul judetean de datini si obiceiuri de iarna din Maramures, “un prilej si o modaliate in acelasi timp de a imprima un sens si un continut nou unor datini si obiceiuri stravechi, de a valorifica si a prezenta tot ce are Maramuresul mai trainic si mai autentic in arta populara faurita de multe generatii ale acestor oameni minunati din nordul patriei noastre”. De atunci si pana in zilele noastre, festivalul se oraganizeaza an de an, fara nici o intrerupere, in jurul datei de 17 decembrie; anul acesta, in 2011, urmand sa aiba loc editia cu numarul 43. Aici se aduna an de an nu doar ansambluri reperentative zonei maramuresene, ci si reprezentanti ale altor regiuni: Moldova, Banat, Otenia, etc. sau ansambluri din afara tarii: regatul Unit, Ucraina sau Republica Moldova.
Festivalul debuteaza in fata primariei din localitate unde se asculta Plugusorul din Vadul Izei. Punctul culminant insa se atinge cand alaiul compus in formatiile care participa la spectacol, fiecare imbracata in portul specific zonei pe care o reprezinta, va defila pe strada si va prezenta o urare, un colind, joc cu masti sau alt obicei reprezentativ zonei din care a venit.

Cum ajungem la Sighetu Marmatiei
Caile de acces in Sighet sunt diverse, dar anevoioase; datorita pozitionarii este neaparat necesara traversarea Muntilor Gutai, Tibles, Rodnei si Maramuresului. Traseele care ne duc aici cu masina sunt:
  • DN 19 – judetul Satu Mare, trecem Pasul Fargau
  • DN 18 catre municipiul resedinta de județ – Baia Mare, trecem Pasul Gutâi
  • DN 17C catre judetul Bistrița-Năsăud, traversam Pasul Setref
  • DN 18 catre județul Suceava, traverdam Pasul Prislop
Cu masina (sau transport rutier) este posibila trecerea frontierei prin punctul Solotvino, traversand  podul peste Tisa (acum, nu mai este nevoie de viza pentru trecerea un Ucraina).
Cu trenul, ajungem in Sighet venind dinspre Bistrita Nasaud, Traversam Pasul Setref, urmam cursul Viseului pana acesta se varsa in Tisa, la Valea Viseului. Calea ferata urmeaza cursul Tisei pana la Sighet. Gara Sighetu Marmatiei este construita pe Magistrala 400 a CFR

Lacul albastru

Unic prin principala sa caracteristica, lacul este deosebit datorita urmatorului aspect: in nici o alta tara din lume nu mai exista un lac care sa isi schimbe culoarea in functie de lumina care bate in el sau oamenii care inoata aici.
Despre Lacul Albastru
La o distanta de aproximativ 3 km de Baia Sprie se afla Lacul Albastru; acesta este un obiectiv turistic format natural prin caderea unei galerii miniere, galerie in care pe parcurs s-a adunat apa de ploaie. Cu o suprafata totala de jumatete de hectar si cu un contur aproape circular, lacul Albastru este situat pe versantul Dealul minei, partea de S-V.
Prima senzatie pe care o ai atunci cand pasesti cu pasi marunti catre lac este ca te apropii de gura unui vulcan. Dupa ultimele masuratori oficiale, lacul masoara in jur de 50 m de pe un mal pe celalalt si doar 4 metri in adancime. Insa, locuitorii si istorioarele care se aud de pe buzele acestora spun cu totul si cu totul alte lucruri; se aude ca acesta s-ar intinde nespus de mult si ar comunica cu Marea Neagra prin galeriile subterane. Oamenii zic de demult ca galeriile minei prabusite sunt foarte adanci si foarte intortocheate in subteran si ca ceea ce se vede in prezent la suprafata ar fi doar o mica parte in comparatie cu ceea ce se intinde in adancuri.
Cei mai prapastiosi din fire sustin ca intreg orasul Baia Sprie ar fi in pericol de scufundare datorita tunelurilor din adancuri. Contrar acestor aspecte, niciodata, nici un localnic al zonei nu ar fi zis ca simte casa fugind de sub propriile picioare. Cu toate legendele care se invart in jurul lacului, acesta ramane un obiectiv turistic unic in felul lui datorita culorii care se schimba in permanenta. Cand mina este inundata, datorita sulfurilor apa capata o culoare verde, o nunanta puternica de verde care bate usor in albastru. Daca mai multe persoane se scalda in apa verde a lacului, aceasta isi schimba culoarea iar si devine de un albastru mai puternic. Cu toate ca aceasta are o concentratie chimica destul de puternica si acidul sulfuric este destul de prezent aici, cu o concentratie de 7,8 g la litru si ph-ul apei este de 4, acesta nu este periculoasa si nu dauneaza celor ce innoata aici.
Pe parcursul formarii lacului, mana omului si-a facut simtita prezenta dar nu in sensul rau al cuvantului. Acesta nu este modernizat excesiv, astfel incat lacul reprezinta o destinatie din ce in ce mai bifata de tinerii dornici de putin romantism. Pensiunile prezente in zona au facut-o un punct de atractie pentru posesorii de ATV-uri care vin aici pentru ca relieful le permite plimbari pline de adrenalina, dar si pentru turistii mai linistiti care isi doresc doar sa stea in linistea padurii la un gratar alaturi de familie. Tabloul perfect de la Lacul Albastru este completat perfect de coniferele care inconjoara lacul de jur imprejulul malurilor.
O alta atractie a zonei este data de Casa Olarului, un punct de cazare in stil rustic dar si un punct al spectacolului olaritului. Ba mai mult, daca iti plac traditiile si ai talent la lucru manual, poti sa iti faci singur un vas de lut pe care ulterior sa il iei acasa.
Bine de stiut daca ajungi aici
Lacul Albastru se afla in Localitatea Baia Sprie, Judetul Maramures. De la Bucuresti pana la Baia Sprie avem de strabatut o distanta de aprozimativ 561 km cu masina.

Muntii Rodnei


Muntii Rodnei sunt situati in partea de nord a Romaniei si se pot lauda cu cele mai mari culmi muntoase din Carpatii Orientali, aici aflandu-se Varful Pietrosu cu altitudinea de 2303  m; gruparea muntoasa face parte din Carpatii Maramuresului si ai Bucovinei.
Despre Muntii Rodnei
Muntii Rodnei sunt de departe cei mai inalti din Carpatii Orientali si gruparea muntoasa care pune cea mai mare dificultate pentru cei care vor sa ii strabata. Administrativ, gruparea muntoasa se intinde pe suprafata judetelor Maramures si Bistrita-Nasaud.
Culmea principala a gruparii muntoase masoara 50 de km in lungime si intre 30-40 de km in latime si are orientarea catre E-V, fiind mai abrupta pe partea de N si mai domoala pe partea de S. Sub privirea vizitatorilor, muntii se desfasoara sub forma unui horst din sisturi cristaline, acesta fiind delimitat de falii profunde: Dragos Voda pe partea de N si Rodnei la S. Partea de S a gruparii muntoase este presarata cu roci vulcanice neogene ce apar sub forma de maguri, asezate de-a lungul Somesului Mare. Nici rocile sedimentare cu varste cretacice si paleologice, roci cum ar fi marnele, gresii conglomerate si calarele, fac si ele parte din componenta muntelui, regasindu-se de jur imprejului acestuia.
In Muntii Rodnei se gasesc cela mai vizibile urme ale ghetarilor cuaternari de pe suprafata  intregului lant carpatic. Ghetarii cuaternari au lasat in urma nenumarate circuri glaciare, cum ar fi: Lala, Negoiescu, Iezer, Buhaescu, Izvorul Cailor si Puzdrele, dar si chei si defileuri glaciare; aici enumeram Cheile Bistricioarei, defileul Stramba si Rebra, Cormoaia si Pasul Prislop. Cascada Cailor, cea mai mare cascada din Romania, avand o cadere de 80 de metri (principala treapata masoara 16 m) se gaseste tot in aceasta grupare muntoasa impreuna cu alte formatiuni de acest gen: Cormoaia, Anies si Puzdrele, cascada care se afla la altitudinea de 1520 m.
Si alte forme de relief sunt prezente in zona; pesterile sunt reprezentate aici de:
  • Pestera Izvorul Tausoarelor – 16 km;
  • Pestera Maglei si Pestera Jgheabul lui Zalion – cu galerii ce masoara 1.121 m si inregistreaza o denivelare de 226 m, accesul facandu-se printr-un aven cu adancimea de 44 m si diamentru de 3m;
  • Pestera Zanelor, pestera care are cel mai mare coeficient de ramificatie din Romania;
  • Pestera Izvorul Albastru al Izei – lungime 2500 m;
  • Pestera Baia lui Schneider – se afla la mai bine de 1500 m altitudine, masurand 430 m;
  • Pestera Laptelui – Altfel denumita Pestera de sub Paltin.
Pe toata suprafata gruparii muntoase se gasesc o serie de Parcuri Nationale si Rezervatii
  • Parcul National Muntii Rodnei – este cea mai mare arie protejata de pe suprafata regiunii muntoase. Parcul este situat in grupa de nord a carpatilor Orientali si se intinde pe o suprafata de 47.277 ha; dintre acestea 3300 ha, sunt in prezent rezervatie naturala a biosferei, rezervatie declarata in anul 1979;
  • Rezervatia Naturala Pietrosu Mare - este situata in partea de N-V a muntilor. Cum urci pe munte, de la altitudinea de 75o m, pana la 2.303 se desfasoara rezervatia, tot de aici facand parte si relieful glaciar si periglaciar. Parcul a luat nastere in 1932 si beneficiaza de o zona stiintifica de protectie absoluta, aici aflandu-se specii foarte rare de plante, endemisme carpatice sau rodnene;
  • Rezervatia Naturala Piatra Rea – se intinde pe o suprafata de 50 de ha si este protejata datorita florii de colt, care se gaseste aici;
  • Rezervatia mixta “Pestera si Izbucul Izvorul Albastru al Izei” – suprafata totala a rezervatiei este de 100 ha si se afla in partea de E a Muntilor Rodnei, pe versantul de S al Muntelul Magura. Anul in care a fost declarata rezervatie naturala a fost in 1977. Numele zonei vine de la nuanta izvorului care bate in verde albastru, izvorul fiind un afluent al Izei. Pestera s-a format  datorita contactului sisturilor cristaline cu zona calcaroasa si are o lungime de 2.500 m; la recartarea  zonei, pestera a mai castigat cateva sute de km, masurand acum 3.800 m;
  • Rezervatia Mixta Ineu-Lala – masoara 1.568 ha si este o zona foarte bogata in elemente de tip glaciar: formele de relief amintite mai sus dar si reprezentanti ai florei si faunei: tisa, zimbrul si cocosul de mesteacan.
 
Copyright © 2012. Viziteaza Romania - All Rights Reserved