Cimitirul vesel Sapanta

Cimitirul vesel de la Sapanta este poate cel mai neobisnuit obiectiv turistic al tarii noastre. Se poate spune chiar ca este unic in lume, nicaieri nemai existand un cimitir cu un aer atat de vesel. La cimitirul vesel de la Sapanta, moartea este vazuta altfel. Aici nu este vorba despre lacrimi sau despre tristete, pentru ca, moartea este cunoscuta ca fiind doar o trecere a sufletului intr-o alta dimensiune, tocmai din acest motiv, nu avem voie sa fim suparati atunci cand intram in acest cimitir.

Picturile naive sunt menite a ilustra momente extrem de importante din viata celui ce este ingropat in acel loc la capul caruia sta crucea faurita de mesterii populari.

Cimitirul vesel  de la Sapanta a facut practic cunoscuta intreaga localitate Sapanta, ea fiind vizitata anual de multi turisti romani, dar si de peste hotare, veniti intocmai sa vada acest cimitir unic.

Originalitatea cimitirului o confera chiar imaginea crucilor, ele fiind construite si impodobite intr-un mod cat se poate de unic si, asa cum ii spune si numele, vesel. Nicio cruce nu este terminata fara sa i se adauge epitaful personalizat pana la ultimul detaliu. Acesta va fi construit neaparat la persoana I, ca si cum persoana decedata s-ar adresa celor ce sunt inca in viata. Astfel, mesajele sunt construite in cel mai vesel si ironic mod posibil, imbinand lirismul cu faimoasa satira a mesterilor sapanteni. Rimele, simple se regasesc in numar de 7 pana la 17. Poemul decedatului contine in mod expres numele decedatului cat si cea mai mare calitate, ori cel mai mare defect al sau, satirizat pana in ultimii rarunchi.

Vizionati videoclip

Mesterii initiali ai acestui cimitir sunt Stan Ioan Patras si Dumitru Pop Tincu, ei fiind autorii a peste 800 de cruci pictate ce reprezinta o adevarata amintire a satenilor ce traiau odata in satul Sapanta. Se poate spune ca astfel se subliniaza mult mai bine termenul de viata de dupa moarte.

Primul epitaf ce a reprezentat piatra de temelie a multora ce aveau sa fie scrise ulterior, a fost scris de catre Stan Ioan Patras in 1935, pana in anii ’60, cimitirul strangand un numar impresionant de cruci, toate facute in acelasi stil ironic. Crucile sunt construite din lemn de stejar si reprezinta un fel de muzeu neacoperit menit sa atraga un numar mare de turisti dornici de a vedea lucruri inedite.

Cel mai celebru epitaf al cimitirului, ce reuseste sa starneasca rasete si sa smulga zambetele turistilor este acesta: “Sub aceasta cruce grea/ Zace biata soacra-mea/ Trei zile de mai traia/Zaceam eu si cetea ea /Voi care treceti pa aici /Incercati sa n-o treziti /Ca acasa daca vine /Iarai cu gura pa mine /Da asa eu m-oi purta /Ca-napoi n-a inturna /Stai aicea draga soacra-mea.”

Stan IoanPatras cat si Dumitru Pop Tincu se afla si ei acum inmormantati in cimitirul din Sapanta, traditia fiindu-le continuata de alti mesteri populari la fel de talentati.

Ceea ce este intr-adevar inedit cand vine vorba de cimitirul despre care vorbim, este faptul ca este foarte legat de cultura dacilor, ce considerau moartea ca fiind un eveniment extrem de solemn ce trebuie tratat cu cel mai mare respect, insa, ca moartea este, asa cum spuneam, doar o trecere. In concluzie, moartea nu trebuie sa fie motiv de tristete, ba dimpotriva de veselie. In zilele noastre, romanii ar spune ca moartea este un motiv de veselie pentru ca cel decedat a scapat de viata si nimic nu poate fi mai rau decat viata.

Locatie

Cimitirul vesel din Sapanta este situat in comuna Sapanta din judetul Maramures, judet de altfel cunoscut pentru spiritul sau pitoresc cat si pentru faptul ca este unul dintre putinele judete ce inca mai pastreaza anumite elemente din traditia si obiceiurile folclorului nostru.

0 comentarii

Cascada cailor

Situata in Muntii Rodnei, Cascada Cailor este cunoscuta ca fiind una dintre cele mai frumoase atractii turistice din tara noastra, gasindu-se cu precadere pe versantul  Nordic al Muntilor Rodnei in imediata apropiere a statiunii turistice Borsa. In consecinta, daca alegem sa vizitam bine cunoscuta statiune turistica Borsa, nu avem cum sa ratam aceasta frumoasa cascada. Acesta este si motivul pentru care, anula, zona ce include statiunea dar si Cascada Cailor este invadata de o multume de turisti din tara noastra dar si de peste hotare.

Atractia propriu-zisa o reprezinta faptul ca apele rezultate din topirea zapezii, dar si din ploile de peste an, sunt stranse intr-un circ glaciar, urmand ca de acolo sa se pravaleasca pe versantul foarte abrupt al Rezervatiei Piatra Rea, formand astfel aceasta cascada de o frumusete covarsitoare. Cascada este formata din mai multe trepte de cadere libera, aflate la aproximativ 40m una de cealalta, primele doua, ca urmatoarele sa-si micsoreze distanta, succedandu-se la doar 20m.

Legenda Cascadei Cailor

Ca orice loc cu atractie turistica iesita din comun, si Cascada Cailor dispune de propria ei legenda. Se spune ca Muntele Piatra Rea a reprezentat din totdeauna locul preferat al celor ce locuiesc in zona sa isi tina hergheliile de cai incepand cu primavara pana in toamna, motivul fiind cat se poate de simplu : pasunile sunt de o frumusete si o bogatie greu de intalnit, astfel, caii puteau paste in voie fara a fi deranjati. Insa, cum nicio poveste nu este frumoasa pana la capat, se spune ca hergheliile de cai obisnuiau sa fie atacate de catre urs, acesta fiind infometat si cautand hrana in carnea cailor. Locul fiind deschis, sansele de izbanda ale ursului erau, de cele mai multe ori mici spre nule. Insa, ursul, animal destept, asa cum este cunoscut, gasea solutii pentru a remedia situatia si incoltea bietele animale deasupra prapastiei de langa ceea ce in zilele noastre se numeste chiar Cascada Cailor. Astfel, prinse intr-un loc stramt, bietele animale nu mai aveau nicio sansa si cadeau prada infometatului urs. Alternativa era ca animalele sa se arunce in hau, ceea ce nu ar fi insemnat un sfarsit fericit nici pentru ele. Legenda spune, ca in acest fel, ursul se alegea cu vreo 15 cai.

De atunci, localnicii au redenumit aceasta cascada ca fiind a cailor, tocmai datorita acestei legende. Odata cu aceasta cascada, intreaga zona a fost redenumita, muntele din imediata apropiere primind numele de Muntele Cailor, circul glaciar de care spuneam mai devreme primind si el numele de Podul Cailor. Insa, ca intreg peisajul sa fie botezat in acelasi stil si sa primeasca numele aferent, mentionam ca si paraul ce se pravaleste in vale a primit numele de Izvorul Cailor.

Accesul catre Cascada Cailor

Desi nu ne-am fi inchipuit, accesul se face cu foarte mare usurinta, fie ca alegem drumul pe jos de la Borsa, mergand pe o poteca, fie ca alegem varianta mai comoda, utilizand telescaunul, din statiunea Borsa.

Daca alegem a doua varianta, si anume cea cu telescaunul, vom avea placuta surpriza sa constatam ca din locul de unde ne lasa telescaunul vom parcurge aproximativ 15 minute pe jos. Bine de stiut este ca telescaunul nu va pleca daca grupul de persoane nu va depasi 10-15 persoane, asa ca, de indicat este ca aceasta excursie sa fie parcursa cu grupul de prieteni, pentru a nu avea supriza sa trebuiasca sa asteptam mai mult decat necesar ca numarul de persoane minim admise sa se completeze.

De asemenea, tot bine de stiut este ca ultima cursa a telescaunului se va face la orele 17 :00, astfel,  daca nu reusiti sa ajungeti pana la acea ora la capatul de sus al telescaunului, nu veti mai avea cu ce sa coborati muntele. Singura varianta va fi sa coborati pe jos, dar, in conditii slabe de iluminare acest fapt nu este tocmai indicat.

Vizionare videoclip Cascada cailor

0 comentarii

Sighetu Marmatiei

Cauta cazare in Sighetu Marmatiei
Cunoscut si ca Sighet, reprezinta capitala istorica a Maramuresului. Si mai departe de atat, reprezinta un important centru industrial si universitar, punct de mare atractie pe harta Romaniei, inclus din ce in ce mai des in itinerariul turistilor. Desi informatiile postate pe site-ul oficial al orasului spun ca denumirea acestuia vine de la cuvantul de origine traco-dacica “zeget”, care la origini inseamna “cetate”, exista surse care enunta ca numele acestuia poate proveni si de la “sziget”, cuvant de origine maghiara care se traduce “insula”

Istoric Sighetu Marmatiei

Municipiul Sighetu Marmatiei se afla la intersectarea raurilor Iza si Tisa. Desfasurandu-se sub forma de triunghi, orasul se invecineaza la N-E cu comuna Bocicoiu Mare, la S cu comuna Rona de Jos, la V cu comuna Vadu Izei, si in V are drept vecin comuna Sarasau. Granita de N este delimitata de raul Tisa, peste care se afla Ucraina, iar cea de S de catre lantul vulcanic al muntilor Gutai, peste care se fla comunele: Sapanta, Ocna Sugatag si Giulesti. Prima atestare sub forma scrisa a localitatii apare in anul 1326, si 59 de ani mai tarziu orasul Sighet este numit regiune comitatensa, si astfel are rol de emitere a documentelor in teritoriu.

La 7 decembrie 1928, apare primul ziar care are la baza conducere de nationalitate romana, “Sfantul“. La distanta de 12 ani, in 1940, conform Dictatului de la Viena, Maramuresul urmeaza sa fie atasat Ungariei hortiste; in aceiasi perioada, Alexandru Filipascu scrie “Istoria Maramuresului“. In anul 1945, Maramuresul urmeaza sa fie incorporat Ucrainei Subcarpatice. Nu la mult timp dupa, datorita unei actiuni condusa de preotii si dascalii locali, Maramuresul intra in granitele firesti ale Romaniei; Judetul Maramures cu resedinta la Sighet are sa dispara in 1948 deoarece acesta este absorbit de regiunea Baia Mare, datorita unui regim de natura administrativ impus de ocupatia sovietica. In anul 2007, pentru prima data este deschisa frontiera cu Ucraina, si ca urmare a acestui fapt se permite trecerea peste granita si comercializarea produselor intre cele doua tari.

Din punct de vedere economic, dupa evenimentele din decembrie 1989, orasul cunoaste o revenire lenta, greoaie chiar. Abia cu deschiderea granitei, catre Ucraina, la Solotvino, in data de 15 ianuarie 2007, viata economica s-a redresat in adevaratul sens al cuvantului. In  zilele noastre, ramurile principale aducatoare de venituri la economia orasului, sunt: industria producatoare de mobilier si cea a confectiilor; statutul pe care astazi orasul in poarta, cel de centru al Maramuresului, a adus si o puternica dezvoltare din punct de vedere comerical, aici, facandu-si loc in ultimii ani numeroase puncte comerciale, bancare si diversi prestarori de servicii.

Muzeul Memorial Sighet

“Inchisoarea ministrilor” a fost construita in 1897, si a fost inchisoare de drept comun pana in anul 1944; atunci devine lagar soviectic, si 4 ani mai tarziu se transforma in loc de detentie pentru taranii din Maramures, tarani cercetati de Securitate, dar si pentru tinerii intelectualti. Titulatura pe care o poarta in prezent, o ia abia in anul 1950, deoarece atunci, intr-o singura noapte au fost inchisi aici peste 80 de inalti demnitari de toate rangurile:  fosti ministri, academicieni, economisti, militari, ziaristi si politicieni. Tot aici, in lunile urmatoare au fost adusi peste 50 de fete bisericesti: episcopi si preoti greci-catolici si romano-catolici; acestota li se alatura mai tarziu alti demitari care au fost intre timp retinuti. Pentru necunoscuti, penitenciarul era doar o “unitate de munca speciala”; in realitate era un lagar cu inceput si fara sfarsit – un loc fara scapare, frontiera cu  Uniunea Sovietica era la distanta de nici 2 km si patrulele de garda erau nemiloase.

Ca urmare a conventiei de la Geneva si a intrarii Romaniei Comuniste in ONU in 1955, lagarul s-a tranformat in  penitenciar pentru detinuti de drept comun. Ana Blandiana, prezinta in 1993 la Consiliul Europei, un proiect prin care cere tranformarea inchisorii in “Memorial al victimelor Comunismului si al Rezistentei” si tot atunci, Consiliul Europei, ia Memorialul de la Sighet sub egida sa. In 1997, prin Legea Numarul 95, memorialul a fost declarat “ansamblu de interes national”. Salile din interiorul muzeului sunt in continua miscare si transformare, cea mai mare parte a celulelor inchisorii fiind amenajate an de an cu diverse  teme, in ordine cronologica; salile muzeului, in cele 3 nivele ale sale, prezinta aspecte importante din viata istorica a Romaniei pe parcursul anilor: 1945-1989. Printre pricipalele sali amenajate aici, amintim: Alegerile din 1946, Celula in care a murit Iuliu Maniu, Represiunea asupra bisericii, Colectivizarea, Celula de pedeapsa Neagra de la etajul 1: Celula mica, intunecata, fara ferestre, cu un lant in mijloc; aceste aspecte adunate fac din incapere pe timp de vara un cuptor incis si pe timp de iarna un frigider, etc.

Festivalul Datinilor de Iarna “Marmatia”

Reprezinta poate cel mai important  eveniment gazduit an de an de orasul Sighet. Conform datelor atestate la 27-28 decembrie 1969, festivalul isi propune sa prezinte Carnavalul si festivalul judetean de datini si obiceiuri de iarna din Maramures, “un prilej si o modaliate in acelasi timp de a imprima un sens si un continut nou unor datini si obiceiuri stravechi, de a valorifica si a prezenta tot ce are Maramuresul mai trainic si mai autentic in arta populara faurita de multe generatii ale acestor oameni minunati din nordul patriei noastre”. De atunci si pana in zilele noastre, festivalul se oraganizeaza an de an, fara nici o intrerupere, in jurul datei de 17 decembrie; anul acesta, in 2011, urmand sa aiba loc editia cu numarul 43. Aici se aduna an de an nu doar ansambluri reperentative zonei maramuresene, ci si reprezentanti ale altor regiuni: Moldova, Banat, Otenia, etc. sau ansambluri din afara tarii: regatul Unit, Ucraina sau Republica Moldova.

Festivalul debuteaza in fata primariei din localitate unde se asculta Plugusorul din Vadul Izei. Punctul culminant insa se atinge cand alaiul compus in formatiile care participa la spectacol, fiecare imbracata in portul specific zonei pe care o reprezinta, va defila pe strada si va prezenta o urare, un colind, joc cu masti sau alt obicei reprezentativ zonei din care a venit.

Cum ajungem la Sighetu Marmatiei

Caile de acces in Sighet sunt diverse, dar anevoioase; datorita pozitionarii este neaparat necesara traversarea Muntilor Gutai, Tibles, Rodnei si Maramuresului. Traseele care ne duc aici cu masina sunt:

• DN 19 – judetul Satu Mare, trecem Pasul Fargau
• DN 18 catre municipiul resedinta de județ – Baia Mare, trecem Pasul Gutâi
• DN 17C catre judetul Bistrița-Năsăud, traversam Pasul Setref
• DN 18 catre județul Suceava, traverdam Pasul Prislop

Cu masina (sau transport rutier) este posibila trecerea frontierei prin punctul Solotvino, traversand  podul peste Tisa (acum, nu mai este nevoie de viza pentru trecerea un Ucraina).

Cu trenul, ajungem in Sighet venind dinspre Bistrita Nasaud, Traversam Pasul Setref, urmam cursul Viseului pana acesta se varsa in Tisa, la Valea Viseului. Calea ferata urmeaza cursul Tisei pana la Sighet. Gara Sighetu Marmatiei este construita pe Magistrala 400 a CFR

0 comentarii

Lacul albastru

Unic prin principala sa caracteristica, lacul este deosebit datorita urmatorului aspect: in nici o alta tara din lume nu mai exista un lac care sa isi schimbe culoarea in functie de lumina care bate in el sau oamenii care inoata aici.

Despre Lacul Albastru

La o distanta de aproximativ 3 km de Baia Sprie se afla Lacul Albastru; acesta este un obiectiv turistic format natural prin caderea unei galerii miniere, galerie in care pe parcurs s-a adunat apa de ploaie. Cu o suprafata totala de jumatete de hectar si cu un contur aproape circular, lacul Albastru este situat pe versantul Dealul minei, partea de S-V.

Prima senzatie pe care o ai atunci cand pasesti cu pasi marunti catre lac este ca te apropii de gura unui vulcan. Dupa ultimele masuratori oficiale, lacul masoara in jur de 50 m de pe un mal pe celalalt si doar 4 metri in adancime. Insa, locuitorii si istorioarele care se aud de pe buzele acestora spun cu totul si cu totul alte lucruri; se aude ca acesta s-ar intinde nespus de mult si ar comunica cu Marea Neagra prin galeriile subterane. Oamenii zic de demult ca galeriile minei prabusite sunt foarte adanci si foarte intortocheate in subteran si ca ceea ce se vede in prezent la suprafata ar fi doar o mica parte in comparatie cu ceea ce se intinde in adancuri.

Cei mai prapastiosi din fire sustin ca intreg orasul Baia Sprie ar fi in pericol de scufundare datorita tunelurilor din adancuri. Contrar acestor aspecte, niciodata, nici un localnic al zonei nu ar fi zis ca simte casa fugind de sub propriile picioare. Cu toate legendele care se invart in jurul lacului, acesta ramane un obiectiv turistic unic in felul lui datorita culorii care se schimba in permanenta. Cand mina este inundata, datorita sulfurilor apa capata o culoare verde, o nunanta puternica de verde care bate usor in albastru. Daca mai multe persoane se scalda in apa verde a lacului, aceasta isi schimba culoarea iar si devine de un albastru mai puternic. Cu toate ca aceasta are o concentratie chimica destul de puternica si acidul sulfuric este destul de prezent aici, cu o concentratie de 7,8 g la litru si ph-ul apei este de 4, acesta nu este periculoasa si nu dauneaza celor ce innoata aici.

Pe parcursul formarii lacului, mana omului si-a facut simtita prezenta dar nu in sensul rau al cuvantului. Acesta nu este modernizat excesiv, astfel incat lacul reprezinta o destinatie din ce in ce mai bifata de tinerii dornici de putin romantism. Pensiunile prezente in zona au facut-o un punct de atractie pentru posesorii de ATV-uri care vin aici pentru ca relieful le permite plimbari pline de adrenalina, dar si pentru turistii mai linistiti care isi doresc doar sa stea in linistea padurii la un gratar alaturi de familie. Tabloul perfect de la Lacul Albastru este completat perfect de coniferele care inconjoara lacul de jur imprejulul malurilor.

O alta atractie a zonei este data de Casa Olarului, un punct de cazare in stil rustic dar si un punct al spectacolului olaritului. Ba mai mult, daca iti plac traditiile si ai talent la lucru manual, poti sa iti faci singur un vas de lut pe care ulterior sa il iei acasa.

Bine de stiut daca ajungi aici

Lacul Albastru se afla in Localitatea Baia Sprie, Judetul Maramures. De la Bucuresti pana la Baia Sprie avem de strabatut o distanta de aprozimativ 561 km cu masina.

0 comentarii

Muntii Rodnei

Muntii Rodnei sunt situati in partea de nord a Romaniei si se pot lauda cu cele mai mari culmi muntoase din Carpatii Orientali, aici aflandu-se Varful Pietrosu cu altitudinea de 2303  m; gruparea muntoasa face parte din Carpatii Maramuresului si ai Bucovinei.

Despre Muntii Rodnei

Muntii Rodnei sunt de departe cei mai inalti din Carpatii Orientali si gruparea muntoasa care pune cea mai mare dificultate pentru cei care vor sa ii strabata. Administrativ, gruparea muntoasa se intinde pe suprafata judetelor Maramures si Bistrita-Nasaud.

Culmea principala a gruparii muntoase masoara 50 de km in lungime si intre 30-40 de km in latime si are orientarea catre E-V, fiind mai abrupta pe partea de N si mai domoala pe partea de S. Sub privirea vizitatorilor, muntii se desfasoara sub forma unui horst din sisturi cristaline, acesta fiind delimitat de falii profunde: Dragos Voda pe partea de N si Rodnei la S. Partea de S a gruparii muntoase este presarata cu roci vulcanice neogene ce apar sub forma de maguri, asezate de-a lungul Somesului Mare. Nici rocile sedimentare cu varste cretacice si paleologice, roci cum ar fi marnele, gresii conglomerate si calarele, fac si ele parte din componenta muntelui, regasindu-se de jur imprejului acestuia.

In Muntii Rodnei se gasesc cela mai vizibile urme ale ghetarilor cuaternari de pe suprafata  intregului lant carpatic. Ghetarii cuaternari au lasat in urma nenumarate circuri glaciare, cum ar fi: Lala, Negoiescu, Iezer, Buhaescu, Izvorul Cailor si Puzdrele, dar si chei si defileuri glaciare; aici enumeram Cheile Bistricioarei, defileul Stramba si Rebra, Cormoaia si Pasul Prislop. Cascada Cailor, cea mai mare cascada din Romania, avand o cadere de 80 de metri (principala treapata masoara 16 m) se gaseste tot in aceasta grupare muntoasa impreuna cu alte formatiuni de acest gen: Cormoaia, Anies si Puzdrele, cascada care se afla la altitudinea de 1520 m.

Si alte forme de relief sunt prezente in zona; pesterile sunt reprezentate aici de:

• Pestera Izvorul Tausoarelor – 16 km;
• Pestera Maglei si Pestera Jgheabul lui Zalion – cu galerii ce masoara 1.121 m si inregistreaza o denivelare de 226 m, accesul facandu-se printr-un aven cu adancimea de 44 m si diamentru de 3m;
• Pestera Zanelor, pestera care are cel mai mare coeficient de ramificatie din Romania;
• Pestera Izvorul Albastru al Izei – lungime 2500 m;
• Pestera Baia lui Schneider – se afla la mai bine de 1500 m altitudine, masurand 430 m;
• Pestera Laptelui – Altfel denumita Pestera de sub Paltin.

Pe toata suprafata gruparii muntoase se gasesc o serie de Parcuri Nationale si Rezervatii

• Parcul National Muntii Rodnei – este cea mai mare arie protejata de pe suprafata regiunii muntoase. Parcul este situat in grupa de nord a carpatilor Orientali si se intinde pe o suprafata de 47.277 ha; dintre acestea 3300 ha, sunt in prezent rezervatie naturala a biosferei, rezervatie declarata in anul 1979;
• Rezervatia Naturala Pietrosu Mare - este situata in partea de N-V a muntilor. Cum urci pe munte, de la altitudinea de 75o m, pana la 2.303 se desfasoara rezervatia, tot de aici facand parte si relieful glaciar si periglaciar. Parcul a luat nastere in 1932 si beneficiaza de o zona stiintifica de protectie absoluta, aici aflandu-se specii foarte rare de plante, endemisme carpatice sau rodnene;
• Rezervatia Naturala Piatra Rea – se intinde pe o suprafata de 50 de ha si este protejata datorita florii de colt, care se gaseste aici;
• Rezervatia mixta “Pestera si Izbucul Izvorul Albastru al Izei” – suprafata totala a rezervatiei este de 100 ha si se afla in partea de E a Muntilor Rodnei, pe versantul de S al Muntelul Magura. Anul in care a fost declarata rezervatie naturala a fost in 1977. Numele zonei vine de la nuanta izvorului care bate in verde albastru, izvorul fiind un afluent al Izei. Pestera s-a format  datorita contactului sisturilor cristaline cu zona calcaroasa si are o lungime de 2.500 m; la recartarea  zonei, pestera a mai castigat cateva sute de km, masurand acum 3.800 m;
• Rezervatia Mixta Ineu-Lala – masoara 1.568 ha si este o zona foarte bogata in elemente de tip glaciar: formele de relief amintite mai sus dar si reprezentanti ai florei si faunei: tisa, zimbrul si cocosul de mesteacan.

0 comentarii